Potirul

...

EU! Eu sunt omul ce are Potirul CU Apa!

Potirul mi-e sfant, cu Apa e Totul
E insasi sufletul meu pe Pamant.

Aici in desert nisipul e aspru,
Dar simt intre degete-mi potirul cu apa,
El este totul, sau apa din el...
Asa sunt complet... Asa ma simt Eu...

De departe se-apropie o boare de panze...
Se poate oare aici in desert,
Singuratatea sa zboare si-un mag
Sa ma-ncante cu panzele-i multe?!

Vantul aduce la-ntretaiere de drumuri
Insasi prezenta aceea din valuri de panza...

Magul e Ea...
si-i zaresc prin vasmant zambetul ochilor...

Ea insa-mi zareste Potirul cu Apa
O clipa-i de-ajuns sa-l vrea pt ea...

Ma-nvaluie, se-nvarte in juru-mi
O fi vreo furtuna sau inca e ea?

Nisipul e aspru, dar am un Potir
Ea vrea sa-i dau Totul
TOTu-i si dau!
Ea este a mea si eu sunt al ei...
Dar ea vrea mai mult!

Mai mult?!

Dar Doamne, Totul e Totul
si TOT iti si dau..
De ce-mi vrei intr-una Potirul cu Apa?
Potirul e parte din mine...
Si Apa din el
E insasi viata aici in desert...

Ea-mi spune de Oaze ce se nasc din Potir
Promite izvoare, dar Vorbele-s Vorbe!!...
Potirul e Sfant si cu el Eu Respir!
Sau...
Poate sa-l dau?...

Ea spune intr-una ca ea are Oaze,
Oaze intregi cu copaci si cu viata,
Comori si Apa-ndeajuns..

Dar atunci, de ce-mi cere-ntruna Potirul cu Apa?!

Pentru o clipa simt indoiala...
Am sa astept sa dispara Nisipul cel aspru,
Si poate o oaza s-apara in cale...
Si-apoi sunt dispus...
Da sunt dispus sa dau chiar Potirul
Si apa din el...

Vorbele-s vorbe
Furtuna e astazi...
Dar maine Potiru-mi cu Apa
Ii va fi fost de ajuns?!

Ea-mi spune de sete...
Apa-mi doreste, pe toata in dar...

Furtuna din juru-mi
Incet se opresete...
Ea cere Potirul,
Eu nu i-l dau...
Am dat TOTUL,
Tot ce-am putut...

Sa dau Potirul e inca absurd...
Maine poate... maine
Nisipul se va-nblanzi...
Maine sau ziua de dupa se poate...

Deja este maine,
Si Ea pe-nserat
se-ndeparteaza de mine...
cu vantul ce-adus-o
la-ntretaiere de drumuri
un ultim Adio e tot ce-a ramas...

Departe prin panzele-i
Purtate de vant...
Ce-mi vad ochii?!
Intrezaresc in sufletu-i Oaza?!
E oare posibil?!
Chiar doua... o mie de oaze
Ea are in suflet!
Si cantece si comori
Si Apa-ndeajuns!

Sa nu fi fost Vorbe?!...

Potirul e inca al meu...
Dar e gol...
Nisipul si acest aer aspru,
Mi-a dus la pierzanie Apa din el...

Dar inca Potirul e-al meu...

O licarire in Soare, alaturi se vede
Un izvor??
Un izvor in desert?

Un gand uitat printre ape-l citesc

"Daruieste Potirul,
Doar Apa e TOTUL!
Si ea naste apa... ploi si chiar Oaze
Daruieste Potirul!
Vei primi-n loc insasi Viata!

Apa-i menita s-o simti printre degete
Si nu Potirul cel rece si sfant..

Apa iti bucura simturile-ti aspre
E mangaierea blanda
ce-atinge obrazul de Soare ars...

Apa e Totul si ea este Viata!
La urmatoarea rascruce de drumuri,
Daruieste-ti Potirul!..."

E gandul ei pentru mine, lasat pe-un izvor...
Se pierde in zare... desi i-am dat TOT
Tot ce-am avut mai de pret,
Sau oare... oare Potirul lipsea?!

Acum am un izvor,
Dar Potirul e inca ce stiu
Ce sunt si ce simt...
Desi e uscat de aerul aspru...

EU! Eu sunt omul ce are...
... Potirul DE Apa!


...